Aikido este o artă marţială majoră nascuta din cultura niponă. Aikido a fost recunoscut oficial de guvernul japonez in anul 1940. Aikido este legat de numele lui O-Sensei Morihei Ueshiba care a cistigat un nivel superior in studiul artelor martiale japoneze traditionale.

„M-am consacrat studiului budo...”, spune Morihei Ueshiba. În urma acestui studiu, O-Sensei Morihei Ueshiba a înţeles că nu trebuie să fim atraşi doar de perfecţionarea unei tehnici, ci trebuie să punem în valoare ceea ce fiinţează în natură, şi în conformitate cu legile universale să aducem pace şi prietenie.

Născut dintr-o dorinţă de a aduce  echilibru între corpul şi mintea omului cu Energia Universală, Aikido nu este doar un sport în sensul în care occidentul înţelege acest termen. Dezvoltarea fizicului, a mintii si a cunostintelor culturale sunt calităţile care, impreuna, ajută studiul artelor marţiale sau, am putea spune, care deschid calea intelegerii spiritualitatii universale.

Atitudinea practicantului de Aikido degajă o impresie de mare uşurinţă, chiar de complicitate între practicantul de Aikido şi adversarii săi. Simplitatea prin care agresorii sunt puşi în incapacitatea de a continua lupta pare atât de naturale şi într-o aşa mare armonie încât lasă impresia că toţi se mişcă după o regie stabilită anterior. Dar în spatele acestei coregrafii se ascunde de fapt o cale aridă a practicii, un antrenament asiduu.

O traducere literară a cuvântului ne relevă urmatoarea definiţie: Aikido este calea sau metoda  (DO) prin care corpul şi mintea omului intră în armonie (AI) cu energia Universului (KI).

Aikido reprezintă un înalt nivel de luptă, în care eficacitatea tehnicii nu se mai manifestă prin distrugerea adversarului, ci prin „arta de a-i opri sabia”. Este arta prin care se caută convingerea adversarului de a reflecta dacă acţiunea sa agresivă a fost justificată sau nu. Tehnica Aikido poate angrena o durere care nu este brutală şi mereu controlată, dozată, durere care, o dată apărută, se amplifică şi devine dificil de suportat dacă adversarul refuză să urmeze traiectoria impusă sau dacă încearcă să reziste.

Fondatorul Aikido-ului, O-Sensei Morihei Ueshiba, referindu-se la arta sa, arăta: „Aikido nu este arta de a lupta şi de a-ţi învinge duşmanul. Spiritul ei este de a aduce pace şi armonie în lume... Un rău nu trebuie sa fie privit ca ceva în faţa căruia trebuie să ne salvăm sau de care trebuie să fugim, ci trebuie convertit in bine”.

Aikido este materializarea principiului non-violenţei în lumea artelor marţiale. El relevă esenţa cuvântului budo care de fapt înseamnă „a opri armele”. A arăta bunătatea şi blândeţea inimii noastre.

Aikido este accesibil oricărei vârste, este o manifestare a non-violenţei şi armoniei care nu vine să obosească fiinţa umană, ci să o încarce cu noi resurse, asigurându-i un deplin echilibru.

George Raicu